Ce este WEB 3.0, când va deveni o realitate și ce urmează după

Web 3.0 este deocamdată o noțiune care cu greu poate fi definită oficial. Un lucru e clar însă, ceea ce reprezintă webul a evoluat de-a lungul timpului și continuă să evolueze și în prezent.

Între web 1.0 și web 2.0 există o delimitare clară, cu toate că procesul de tranziție a fost unul care a constat în mai multe etape și s-a întins de-a lungul a cca. 10-15 ani. Tot așa, se poate aștepta ca între web 2.0 și web 3.0 să existe o delimitare clară, însă în ce mod și în ce măsură? Și, totodată, când ne putem aștepta ca o astfel de tranziție să aibă loc?


În acest articol am să fac o analiză a ceea ce reprezintă web 2.0, dar și a elementelor noi care apar și care facilitează tranziția către un nou web – web 3.0. Voi încerca deci să identific elementele definitorii ale web 3.0, iar pe baza acestora, să analizez cum se va schimba paradigma de funcționare a webului curent și modul de interacțiune între utilizator cu acesta. Adițional, am să estimez cam în cât timp Web 3.0 ar putea deveni realitate, în raport cu starea tehnologică – hardware și software – din prezent.

Introducere – despre internet, web, web 1.0 și web 2.0


Există o confuzie făcută adesea între termenii internet și web. Internetul este în esență partea fizică (tangibilă) care face posibilă transmiterea sau recepționarea de date de la un calculator la altul prin intermediul unei conexiuni (prin aer – wireless sau radio–, cablu, fibră optică sau, mai nou, radiație luminoasă). Web-ul reprezintă un software care rulează în rețeaua globală de internet, care are rolul de a permite stocarea și expunerea publică sau semipublică de informație structurată (respectiv de date, în general).

Când te gândești la internet, ar trebui să te gândești la grup de calculatoare răspândite pe tot globul și conectate între ele prin intermediul unor furnizori de acces la internet (ISP-uri) cu scopul de a transmite sau recepționa date către sau de la alte calculatoare. Când vine vorba de web, acesta aduce un scop explicit de folosință al internetului, și anume: să ofere acces la date/informații care să poată fi ușor de citit, urmărit și gestionat de către un utilizator, prin intermediul unui program de navigare web și a unei conexiuni la internet. Când te gândești așadar la web, trebuie să te gândești mai degrabă la software axat pe stocarea și afișarea / prezentarea de date în special structurate (documente, informație de variate tipuri), și în același timp și de date nestructurate (aplicații software, conținut multimedia etc.), adică la protocoale de comunicație între calculatoare, browsere, servere, site-uri, pagini web, tehnologii web pentru front-end și back-end, resurse web ș.a.

Într-o primă fază (web 1.0), webul reprezenta un mediu static. Adică, pe de-o parte erau marile companii online, agențiile media, guvernamentale ș.a. care produceau și expuneau informație, iar pe de altă parte erau consumatorii de informație – utilizatorul. Între cele două părți neexistând o altă relație decât cea de producător-consumator de informație.

Ulterior, webul a devenit un mediu foarte dinamic în ceea ce privește capacitatea unui utilizator nu doar de a accesa informație sau date, dar și de a interacționa cu aceasta și cu alți utilizatorii și, mai mult decât atât, de a fi cu ușurință la rândul lui un producător de informație. Drept o consecință, o parte substanțială a webului, atât cantitativ, și din ce în ce mai mult și calitativ, este creată de utilizatorii obișnuiți, și nu numai de marile companii care oferă informație sau servicii pe web. Această diferență în ceea ce privește modul în care un utilizator poate avea un impact asupra a ceea ce există disponibil pe web și poate interacționa direct sau indirect cu alți utilizatori poartă numele de WEB 2.0.

Web 2.0 înseamnă un volum enorm de date, motoare de căutare, rețele de socializare / de comunicare, rețele de social bookmarking, de apreciere / de comentare a conținutului, bloguri, vloguri, live streaming, Wikipedia și wiki-uri, Facebook, Youtube, Blogger, Wordpress și multe alte servicii web asemenea.

Factorii care au stat la baza tranziției către WEB 2.0


Elementul principal care a făcut ca webul să evolueze în ceea ce este actualmente este însuși modul în care utilizatorul folosește webul, în viața de zi cu zi și nu numai. Este vorba așadar de adaptarea webului la necesitățile utilizatorilor, din moment ce progresul tehnologic a fost unul care să permită o astfel de adaptare.

Privind lucrurile din perspectivă psihologică (piramida trebuințelor a lui Maslow), se poate spune că web 2.0 extinde într-un mediu virtual următoarele nevoi umane:
  • de siguranță – posibilitatea de a căuta online și de a găsi cu ușurință un potențial loc de muncă, partener, locuință șamd; de a vizualiza în timp real starea alarmei sau camera web instalată în propria locuință, de exemplu; șamd.;
  • de comunicare – trimiterea/ recepționarea de mesaje prin intermediul serviciilor de poștă electronică (e-mail), mesagerie instantanee prin text, convorbire audio sau video prin internet;
  • de apartenență și de socializare – folosirea variatelor rețelele de sociale (fiecare axată pe o anumită arie: socializare personală sau profesională, interacțiune între utilizatorii în variate scopuri ș.a.);
  • de stimă – expunerea personală sau profesională prin intermediul blogurilor, vlogurilor, live-urilor sau prin rețelele de socializare;
  • de autoactualizare – posibilitatea de a accesa o vastă categorie de informație și de date, de a găsi informație din multiple surse, de a fi la curent cu ce se întâmplă oriunde pe planetă și în oricare domeniu, de a învăța online aproape orice etc.

Din perspectivă tehnologică, WEB 2.0 a devenit o realitate datorită următorilor factori:
  • Creșterea vitezei la internet și posibilitatea de a partaja o conexiune la internet mai multor utilizatori (prin intermediul unui router wireless sau chiar și prin intermediul unui adaptor Wi-Fi) – permițând astfel conectarea la internet a unui număr mare de utilizatori, la un cost foarte accesibil. Mai mult decât atât, operatorii de telefonie mobilă devin și furnizori de acces la internet, contribuind în acest mod și mai mult la creșterea ratei de folosire a internetului (și la ușurința de a-l accesa).
  • Creșterea semnificativă a capacității de memorare a dispozitivelor de stocare de date – hard discuri, solid-state discuri ș.a. – împreună cu creșterea performanței (mărirea ratei de transfer de date) și cu ieftinirea în general a capacității de stocare.
  • Apariția cloudului ca urmare a celor doi factori amintiți anterior, ceea ce face ca spațiul de stocare să se mute și pe web, permițând astfel expansiunea datelor existente pe web, fiind actualmente mai avantajos (și mai sigur în ceea ce privește posibilitatea pierderii datelor) cumpărarea de spațiu în cloud decât cumpărarea unui dispozitiv de stocare – în fapt, oricine poate beneficia de spațiu gratuit în cloud, pe baza căsuței de e-mail, de exemplu.
  • Evoluția tehnologică hardware a sistemelor de calcul (calculatoare desktop, laptop, all-in-one, smartphone-uri, tablete), atât din prisma performanței de procesare și de stocare, dar și a portabilității și a accesibilității ca preț pentru marea majoritate a utilizatorilor;
  • Evoluția tehnologică a software-ului, care se bazează pe toți factorii amintiți anterior și care, de-a lungul timpului, a cunoscut numeroase transformări, care au dus la o mare diversitate de software specific webului și care, la momentul actual, se axează pe eficientizarea algoritmilor, prin intermediul inteligenței artificiale sau, în orice caz, la mărirea pe cât posibil a eficienței algoritmilor.

WEB 2.0, încotro?


Ca o concluzie la ceea ce am discutat anterior, se poate spune că, pe de-o parte, WEB 2.0 este axat pe volumul enorm și foarte variat de date și informații care există pe web și care continuă să se acumuleze într-un ritm accelerat, în raport cu dinamicitatea interacțiunii care poate exista între web și utilizator, respectiv direct între utilizatori. Pe de altă parte, serviciile web care satisfac trebuințele umane extinse în mediul virtual sunt dezvoltate independent – și deci descentralizate –, foarte variate și, în plus, în unele arii nu sunt suficient de „inteligente” pentru a putea fi considerate performante.

Consecințele?

1) Deși se poate căuta informație pe web, prin intermediul unui motor de căutare, găsirea informațiilor nu este întotdeauna eficientă, tocmai datorită volumului mare de informație prezentă pe web, dar și datorită faptului că există, de asemenea, o parte semnificativă a internetului care nu este indexată de motoarele de căutare web – această parte reprezentând informație nestructurată. Adițional, ceea ce utilizatorul caută pe un motor de căutare poate să nu existe integral într-o singură resursă web, ci în mai multe, eventual să existe în alte limbi, lucru care îngreunează găsirea informațiilor dorite de utilizator pe web, limitând deci eficiența căutării la întrebări simple. În plus, apare și problema veridicității informațiilor, din moment ce pot exista informații contrare, respectiv a acurateții acestora, pentru că nu tot ce există pe web este și real / corect, dar și a relevanței acestora, putând exista resurse mai relevante informațiilor căutate de utilizator decât primele rezultate de căutare afișate.

2) Serviciile web care se bazează pe inteligență artificială, de exemplu, traducerea textuală și vocală, deși sunt foarte utile pentru a efectua operații care până nu demult nu erau posibile, nu au un grad mare de eficientă, necesitând algoritmi mai avansați de inteligență artificială, care să mărească performanța serviciilor oferite.

3) Devine din ce în ce mai dificil pentru un utilizator să folosească zecile de servicii web care îi sunt necesare – fiecare dintre acestea având un cont de utilizator cu o parolă (preferabil) diferită pentru fiecare cont – mai mult decât atât, de pe multiple dispozitive. Adițional, numărul mare de site-uri și servicii folosite de către utilizator face ca interacțiunea cu fiecare dintre acestea să devină rigidă, utilizatorul neputând face particularizări în ceea ce privește funcționalitățile acestora la nivelul unui tot unitar.

Soluțiile?

1) Îmbunătățirea eficienței algoritmilor, respectiv automatizarea prin inteligență artificială a serviciilor disponibile pe web - printre care și motoarele de căutare. Totodată, va fi necesară și extinderea webului cu încă un limbaj universal (precum este HTML, împreună cu tehnologiile și limbajele de programe pentru web adiționale), care să fie folosit pentru structurarea mult mai eficientă a datelor, cât și pentru interacțiunea live între servicii independente (cu producători diferiți) sau între server sau serviciu web și browser.

În termeni tehnici, acest lucru ar presupune ca site-urile și serviciile online să permită și executarea de cod - PHP, JAVA ș.a. - preluat din browser, și nu doar citirea și scrierea de date. Acestă caracteristică va permite, de exemplu, o performanță mărită a motoarelor de căutare, nu doar de a clasa prin indexare conținutul, dar și de a sintetiza și filtra mai eficient conținutul – oferind utilizatorilor rezultate mai complete, mai eficiente și mai exacte, în raport cu căutările efectuate, dar și o gamă mai mare de opțiuni de căutare.

2) Centralizarea serviciilor web într-un hub propriu utilizatorului - navigatorul web - și mărirea gradului de adaptare al acestuia la nevoile și preferințele utilizatorului.

WEB 3.0 – tranziția către o lume modelată de calculatoare, roboți și, în final, de inteligență software comparabilă cu cea a omului


Numărul de dispozitive de calcul (telefon, tabletă, smartwatch, sistem de bord al mașini etc.), dar și de servicii web (poștă electronică, motor de căutare, rețea de socializare, online banking etc.) pe care un utilizator le folosește este foarte mare, depinzând într-o mare măsură și de modul de întrebuințare al webului de către utilizator.

La acestea se vor mai adăuga treptat și o gamă foarte variată de dispozitive individuale personale cu acces la internet care se preconizează să apară și să devină accesibile utilizatorilor obișnuiți – așa numitul IoT (Internet of Things – Internetul Tuturor Lucrurilor). Cum va fi oare posibil ca un utilizator să folosească toate acestea separat? Nu doar că ar fi inutil ținând cont de starea hardware și software actuală, dar ar fi și foarte neproductiv și dificil de gestionat.

Drept urmare, WEB 3.0 se va axa inițial pe centralizarea la nivelul browserului a tuturor serviciilor sau dispozitivelor personale conectate la internet.

Ca să înțelegem ce înseamnă acest lucru, am să dau un exemplu. Să zicem că singura activitate pe care o faci online la un moment dat este să faci căutări pe motorul de căutare Google. În acest timp, primești un mesaj pe Facebook, însă cum nu ai deschisă pagina de Facebook, nu vei ști de existența mesajului decât atunci când vei accesa rețeaua de socializare. De ce se întâmplă asta? Pentru că Google și Facebook sunt servicii individuale, separate. În Web 3.0 acest lucru nu va mai conta, orice ai face online, ești conectat în permanență la toate serviciile tale, chiar dacă acestea au producători diferiți. Așadar, în Web 3.0, pentru cazul descris mai sus, odată cu primirea mesajului, acesta va fi afișat utilizatorului (dacă există setat ca acest lucru să se întâmple), chiar dacă nu există deschisă pagina de Facebook, existând deci o interacțiune constanta - în timp real - între browser și site-urile / serviciile / aplicațiile web.

Pentru ca acest lucru să fie cu putință, vor fi necesare mai multe schimbări ale modului în care utilizatorul interacționează cu webul, pe de-o parte, dar și ale modului de interacțiune cu browserul ale variatelor servicii web, pe de altă parte. Schimbările fundamentale vor fi prezentate în continuare.

1. Browserul devine SmartBrowser

Browserul nu se mai dorește a fi un simplu navigator web, iar acest lucru este dovedit și de numărul foarte mare de extensii disponibile pentru acestea. În web 3.0 nu va exista browsere, ci smartbrowsere, care practic vor substitui din multe puncte de vedere sistemele de operare.

Din cadrul smartbrowserului va trebuie să te loghezi cu datele de autentificare, iar pe baza contului din browser vei putea să accesezi și să folosești toate celelalte servicii pe care le-ai integrat în acesta (Paypal, GMail, PayPal, Google, Facebook, Wordpress, Linkedin, contul de cloud etc.). Cu alte cuvinte, se va elimina necesitatea ca pe fiecare site sau serviciu web folosit să se introducă date de logare. Se va simplifica așadar atât procesul de autentificare, cât și cel de înregistrare a unui cont pentru folosirea unui serviciu online. Adițional, folosirea serviciilor integrate în browser se va putea face mult mai eficient.

Pe lângă acest lucru, browserul va reprezenta totodată și centrul de gestiune a tuturor dispozitivelor personale conectate la rețeaua de internet, nu doar a sistemelor de calcul (calculator, telefon, tabletă, smartwach ș.a.), ci și a altor dispozitive cu variate aplicabilități în lumea reală, (adică un dispozitiv conectat la IoT, care se dorește a fi gestionat/ monitorizat de la distanță).

Totodată, browser-ul va deveni la rândul lui foarte personalizabil, eventual capabil de a înțelege nevoile utilizatorului și de a se adapta conform acestora. De exemplu, afișarea de publicitate într-un astfel de browser va fi una foarte relevantă pentru utilizator, și nu neperformantă și adesea enervantă precum este cea din prezent.

Centralizarea serviciilor în browser va fi dependentă însă de o altă caracteristică a Web 3.0, și anume:

2. Se adoptă un limbaj universal pentru background între browser și serviciile web, respectiv direct între servicii / aplicații web

În prezent, webul este axat pe prezentarea de informație utilizatorului într-un mod care să fie ușor de citit și înțeles de către acesta, cât și pe structurarea conținutului astfel încât acesta să poată fi mai ușor de analizat de către motoarele de căutare – limbajul HTML, acompaniat de CSS, JavaScript ș.a.

Este nevoie însă și de o interacțiune dinamică între browser și serviciile din online, iar pentru asta va trebui să se adopte un nou limbaj al web-ului. Va exista astfel două limbaje universale ale webului: cel deja existent pentru front-end (adică HTML), și un altul pentru back-end, pentru interacțiunea între browser și serviciile web, sau direct între servicii web independente.

Există deja limbaje pentru structurarea datelor, de exemplu xml, json ș.a., și chiar limbaje pentru exprimarea semantică a conținutului și reprezentarea datelor, de exemplu RDF, RDFS și OWL, însă acestea nu sunt folosite de producătorii serviciilor web pentru a oferi resurse care să pot fi folosite preferențial într-un mediu centralizat. În plus, exista API-uri specifice variatelor servicii, însă acestea sunt dezvoltate într-un mod independent de dezvoltator, și nu universalizate, așa cum este de dorit în cadrul web 3.0.

Odată ce serviciile web existente vor permite ca autentificarea să se facă prin intermediul contului de browser (browser-ul devenind elementul de identificare principal) și se va face posibilă folosirea serviciilor web în orice mod funcțional și vizual dorește utilizatorul – deci vor oferi API-uri compatibile cu browser-ul –, atunci va fi clar că WEB 3.0 a luat ființă.

Modul în care se interacționează cu un astfel de web va fi unul diferit față de webul curent, multe elemente care astăzi sunt populare vor dispărea odată cu tranziția către o interacțiune extrem de dinamică între browser și serviciile web, adică între client – server.

De la aceste două prime aspecte, elementul definitiv care va continua să transforme webul este inteligența artificială.

3. Inteligența artificială devine o caracteristică hardware și software cuantificabilă

Fără îndoială că eficiența software, într-o primă instanță, apoi inteligența de sine stătătoare a software-ului va juca un rol crucial în cadrul secolului prezent. Inteligența artificială stă la baza celei de-a patra revoluții industriale, când mașinile devin nu doar capabile de a executa sarcini mecanice de variate complexități, dar și autonome în a realiza aceste sarcini. Acest proces mai este denumit și automatizare sau robotizare.

Inteligența artificială va schimba modul în care utilizatorul interacționează cu vasta colecție de date existentă pe internet și va îmbunătăți considerabil gradul de eficiență al serviciilor disponibile online.

Pe baza acesteia vei putea, de exemplu, să efectuezi căutări pe web mult mai complexe și mai exacte în același timp. Vei mai putea, de asemenea, să aplici variate filtre, de exemplu, să optezi doar pentru informația veridică, confirmată din multiple surse sigure.

Necesitatea inteligenței artificiale în cadrul serviciilor web deja existente sau care urmează să apară este un lucru confirmat de-a lungul timpului, servicii precum cel de traducere de text dintr-o limba în alta, traducere vocală în timp real, interacțiune vocală cu utilizatorul ș.a. sunt deja existente pe piață, însă au nevoie de inteligență artificială pentru a putea progresa.

În timp ce caracteristicile menționate la punctul 1 și 2 pot fi puse în practică pe baza tehnologiilor și performanței software și caracteristicilor hardware actuale, inteligența artificială este elementul a cărei dezvoltare nu poate fi cuantificată în prezent, fiind la începutul progresului în domeniu. Pe măsură ce inteligența artificială evoluează, dinamicitatea web-ului va fi generată din ce în ce mai mult și de către software-ul inteligent.

Factorii care vor sta la baza WEB 3.0


Factori care au stat la baza tranziției către web 2.0 se vor aplica și în cazul tranziției către web 3.0.

Din punct de vedere psihologic, utilizatorul va continua să-și ușureze și să-și îmbunătățească viața de zi cu zi – cu alte cuvinte o diversificare a trebuințelor umane în lumea virtuală. În web 3.0, webul va reprezenta interfața grafică (mai nou, vocală, prin intermediul asistentului digital personal, precum Cortana, Siri ș.a.) de prezentare a informațiilor existente online, de folosire a serviciilor web dorite și de gestionare a tuturor dispozitivelor personale care se pot conecta la internet cu variate scopuri.

Din perspectivă tehnologică, Web 3.0 se va remarca prin următorii factori:
  • Internetul devine omniprezent la nivel global, foarte rapid și foarte accesibil ca preț – care va tinde spre gratuitate – în fapt, accesul la internet ar putea deveni un drept fundamental al omului. Migrarea la IPv6, lansarea tehnologiei 5G, îmbunătățirea infrastructurii terestre și prin satelit de internet ș.a. pun bazele unui asemenea demers.
  • Calculatoarele (plus telefoanele, tabletele și alte dispozitive de calcul asemenea) devin mult mai diversificate și foarte accesibile ca preț. Vor exista dispozitive de calcul care pot fi personalizate cu ușurință din punct de vedere al arhitecturii și scopului sistemului pentru utilizatorul obișnuit, făcând astfel posibilă conectarea unui număr foarte mare și variat de dispozitive și de mașini la rețeaua de internet. Acest lucru va permite ca webul să devină și un mediu de interacțiune între utilizator și dispozitivele care se pot conecta la internet, nu doar un mediu de prezentate de date. Pe lângă sistemele de calcul obișnuite, care sunt din ce în ce mai accesibile și mai performante în același timp, au apărut și au devenit la rândul lor foarte accesibile și minicalculatoare, comparabile ca performanță cu un calculator mediu existent pe piață în urmă cu 10 ani, la prețuri începând de cca. 20 dolari, de exemplu Raspberry pi sau Arduino. Oricine poate cumpăra un astfel de minicalculator, pe care îl poate apoi conecta la internet și îl poate programa și întrebuința după bunul plac, facilitând la o scală fără precedent automatizarea mașinilor chiar de către utilizatorii obișnuiți, și nu neapărat de către fabricanți sau marii dezvoltatori de hardware sau/și software.
  • Puterea și performanța de procesare a calculatoarelor/ dispozitivelor devin substanțial mai mari, asta datorită legii lui Moore, care spune că numărul de tranzistori care pot fi plasați pe un același circuit integrat (procesor) se dublează la aproximativ 2 ani (cu mențiunea că ne apropiem de limita fizică de continuare a acestei legi, când tehnologia procesorului, care în prezent este în medie de 14 nm, va fi dificil de diminuat sub pragul de 5 nm - acesta constituind o barieră fizică), dar și datorită posibilității de a mări numărul de nuclee ale procesorului (la 2, 4 sau chiar 10 nuclee) și de a virtualiza sisteme de calcul la nivelul software-ului. Pe baza evoluției acestor caracteristici, momentan, există suficiente resurse de procesare pentru a se putea ține pasul cu necesitățile hardware ale serviciilor software bazate pe inteligență artificială. Cum puterea de procesare va juca un rol crucial în cadrul tranziției și maturizării WEB 3.0, aceasta va deveni un serviciu al internetului, asemenea spațiului de stocare din cloud, putându-se avea acces cu ușurință la resurse de procesare care depășesc cu mult pe cele ale unui calculator performant - spațiu ideal pentru extinderea asistentului digital personal, spre exemplu. Odată ce se atinge limita fizică sau convenabilă din punct de vedere al accesibilității de mărire a puterii de calcul, ulterioare dezvoltări se vor putea face doar prin intermediul noilor tehnologii de procesare, iar un exemplu în acest sens este cel al calculatorului cu procesor cuantic, care este de cca. 100 de milioane de ori (10^8) mai performant în procesare decât un calculator cu procesor single-core obișnuit - însă asta doar din anumite considerente, și nu per general.
  • Inteligența artificială înregistrează o evoluție marcantă în general, și în special în cazul serviciilor web care au nevoie de o asemenea evoluție, de exemplu traducerea în timp real de texte sau voce. Astfel de servicii vor elimina în totalitate bariera lingvistica, spre exemplu, traducerea fiind la fel de exactă precum a unui traducător.
  • Apar noi tehnologii care îmbunătățesc interacțiunea utilizatorului cu webul sau cu sistemele de calcul, respectiv care aduc în online noi tehnologii, de exemplu, realitatea augmentată, realitatea virtuală, redarea hologramică, imprimanta 3D, ș.a.
  • Securitatea informatică trece la un alt nivel - de exemplu, autentificarea se va face în minim doi sau mai mulți pași (parola + SMS, date biometrice ș.a.), iar utilizatorul nu va mai memora și folosi parole statice (o aceeași parolă pentru fiecare logare), ci algoritmi de generare parolă care să fie aplicați pentru date de intrare aleatoare afișate de platforma pe care se face logarea - pentru fiecare logare se va folosi o parolă diferită, însă același algoritm.
  • Factorul necunoscut – nu se poate ști cu certitudine cum va arăta web 3.0, putând să apară inovații și tehnologii la care în prezent nici nu ne putem gândi.

Când se va trece oficial la statutul de WEB 3.0?


În faza actuală, se poate spune că web 3.0 este la începutul existenței sale, însă doar în anumite arii. Câteva exemple în acest sens sunt:
  • extinderea cu mult a funcționalității browserului cu numeroase extensii/plugin-uri de browser;
  • creșterea eficienței de găsire a informațiilor căutate pe motoarele de căutare (în speță Google), datorită actualizării acestora la algoritmi care pun accent mai mult pe relevanță și calitate, și mai puțin pe cantitate brută (spre exemplu, renunțarea la PageRank);
  • posibilitatea de a efectua procesul de logare sau de înregistrare pe un site / serviciu web și în mod indirect, pe baza unui cont extern - de exemplu, prin intermediul contului de pe Facebook - sau prin intermediul unei extensii de browser precum LastPass.

Per ansamblu, vor fi necesare schimbări majore pentru ca tranziția către web 3.0 să devină vizibilă - majoritară în elementele constitutive ale webului - caz în care statutul de web 3.0 să devină și oficial. Punctul critic al acestei tranziții este, din punctul meu de vedere, transformarea browser-ului într-un centru de interacțiune în timp real al utilizatorului cu toate serviciile web folosite de acesta (conturile de e-mail, bancare, de pe rețelele sociale, de acces la dispozitivele IoT - Internet Of Things etc.), și nu doar un simplu navigator web. De aici, singuri care vor dicta dinamica tranziției la web 3.0 sunt înșiși producătorii de servicii / aplicații web, care vor trebui să se adapteze cât mai rapid la noul web sau vor dispărea din online datorită competiției, respectiv să dezvolte software bazat pe inteligență artificială.

Ținând cont că starea software și hardware actuală permite deja centralizarea tuturor serviciilor în browser, consider că punctul în care devine oficial web 3.0 ar fi circa 2020.

Web 3.0, încotro?


Dacă analizăm chiar mai mult posibilele moduri de evoluție a webului, constatăm că web 3.0 nu poate fi ultima tranziție care poate fi făcută.

Web 4.0 ar putea marca punctul în care inteligența artificială devine comparabilă cu cea a omului, caz în care utilizarea calculatorului și a dispozitivelor personale conectate la internet, dar și a serviciilor existente online folosite de către utilizator s-ar face prin comunicarea cu calculatorul asemenea unei persoane, vocal sau printr-un orice alt mijloc de comunicare. Asistenții personali digitali vor deveni mai inteligenți decât posesorii lor, iar singura cale de evoluție care ar mai putea fi făcută ar fi îmbunătățirea modului de comunicare cu utilizatorul, adică conectarea cu acesta la nivel fizic, chimic și biologic.

Web 5.0 ar reprezenta punctul în care interacțiunea cu webul, sau internetul în general, dar și cu computerul personal, s-ar face în mod direct – prin implantarea unui calculator la nivelul creierului. Realitatea fizică este clonată în mediul virtual. Subiectul în sine devine o realitate a mediului virtual, care poate exista independent de starea fizică a acestuia.

De aici, ar fi greu de imaginat încotro pot evolua lucrurile.

Concluzii


În web 3.0, lumea înconjurătoare este interconectată în timp real, centralizata după nevoile utilizatorilor, transformată de utilizatori nu doar la nivelul conținutului și al software-ului, ci și la nivelul hardware-ului – prin crearea de roboți (ușor de conectat la internet) destinați pentru uzul personal sau pentru comercializare. Acest lucru va fi la fel de facil de realizat precum este crearea de software în prezent - oricine are toate mijloacele, adesea gratuite, pentru a face acest lucru.

Utilizatorul va avea acces la toată informația existentă pe web, fără a mai exista limita barierei lingvistice, va putea afla instant răspunsul la întrebări complexe, transpuse în interogări de căutare și va putea executa software la nivelul serviciilor folosite. În plus, folosind variate servicii bazate pe inteligență artificială, utilizatorul va putea crea rapid și într-un mod simplist ceea ce în prezent necesită o echipă de oameni calificați.

Web 3.0 va fi mediul prin care ce-a de-a patra revoluție industrială (automatizarea) va putea interacționa într-un mod facil și inteligent cu utilizatorul, prin intermediul unui smartbrowser - care va deveni un asistent personal digital capabil de a realiza sarcinile manuale din online sau offline pe care un utilizator este nevoit să le facă în prezent, în decursul activităților efectuate pe web.

Tu cum vezi Web 3.0 și ce alte implicații ale acestei tranziții crezi că se mai pot ivi?

Resurse utile:
https://en.wikipedia.org/wiki/Web_2.0
https://ro.wikipedia.org/wiki/Web_3.0
https://en.wikipedia.org/wiki/Semantic_Web
https://en.wikipedia.org/wiki/Moore%27s_law