Partitionarea unui hard disc inseamna impartirea dimensiunii de stocare a acestuia in mai multe parti care sunt cunoscute drept volume sau partitii. Rostul partitionarii este de a separa continutul hard discului atat logic cat si din punct de vedere al continutului, de exemplu pe o partitie se doreste a fi instalat Windows-ul cu programele folosite de utilizator, in timp ce pe o alta vor fi stocate documente sau fisiere multimedia cum sunt jocurile, filmele, pozele, muzica, cartile in format electronic, si multe altele.In prezent, dimensiunea de stocare a HDD-urilor (hard disk-urilor) este mai mult decat suficienta pentru a permite stocarea unui continut mare de date, continut care este in acelasi timp si diversificat - de exemplu se pot instala si rula mai multe sisteme de operare, se pot crea copii de siguranta a datelor sau se pot rula programe care necesita procesarea unui volum mare de date de pe hard disc, cum ar fi jocurile, programele de procesare si analizare date, de proiectare asistata pe calculator (CAD) sau de editare video. In toate cazurile mentionate anterior, este daca nu necesara atunci recomandata folosirea unui spatiu de stocare separat, destinat doar unui anume sistem de operare, program sau scop, permitand astfel prelungirea duratei de viata a hard discului si marirea eficientei si performantei accesului la datele stocate.
Uzual, partitionarea se face in momentul instalarii Windows-ului insa aceasta se mai poate face si direct din sistemul de operare Windows, folosind o unealta proprie numita Computer Management. Pentru a putea crea o partitie noua in Windows trebuie sa existe fie spatiu de stocare nealocat - adica nu apartine niciunei partitii, fie spatiu de stocare liber pe alte partitii ale sistemului - crearea unei noi partitii facandu-se prin micsorarea unei partitii curente iar spatiul respectiv va fi alocat/ transferat in noua partitie.



