Cum conectezi un ecran secundar / videoproiector în Ubuntu

Folosirea unui singur ecran poate face ca efectuarea anumitor activități pe calculator să devină dificil de realizat, caz în care conectarea unui ecran auxiliar (secundar) poate fi extrem de utilă. În plus, pe lângă extinderea spațiului de lucru (a desktop-ului), poate fi uneori necesară și conectarea unui videoproiector sau a unui alt monitor mai mare pe care să se afișeze același lucru ca pe ecranul de bază.

Folosirea unui ecran secundar în Ubuntu


Majoritatea calculatoarelor, fie ele laptopuri, fie sisteme desktop cu placă video dedicată, au un port de redare video în plus, deci permit conectarea unui ecran dual.

Linux Ubuntu 16.04 LTS, ca și Windows, furnizează capabilitatea de a extinde ecranul curent sau de a clona imaginea curentă pe un alt ecran, de exemplu monitor sau videoproiector.

Cum oprești autoredarea video și audio în browser

Elementele video care sunt redate automat în browser la accesarea paginilor web nu doar că sunt enervante, ci determină și o încetinire a vitezei de încărcare a paginilor, plus că browserul va avea nevoie de mai multe resurse de sistem în cazul în care se accesează simultan mai multe astfel de resurse.

Oprirea implicită a autoredării video (autoplay) are numeroase avantaje: încărcarea mult mai rapidă a paginilor cu conținut video, respectiv audio, creșterea ușurinței de navigare pe site-urile cu astfel de conținut, eliminarea riscului de autoredare de conținut video sau/și audio nedorit, de exemplu de tip reclamă.

Mai jos sunt prezentate modurile în care se poate opri redarea automată de conținut video în browserele Chrome și Firefox, iar acestea vor avea impact asupra tuturor site-urilor accesate (Facebook, Youtube și alte platforme de sharing video). Mai mult decât atât, se va dezactiva rularea automată și a altor tipuri de conținut interactiv – de exemplu jocurile online/ aplicațiile flash.
Cum oprești autoredarea video și audio în browser

„Bad sectors” de stocare : ce sunt, de ce apar și ce se poate face

Erori „Bad sectors” : ce sunt, de ce apar și ce se poate face

Un „bad sector” este o zonă de memorie de pe un hard disc sau un solid-state disc care nu poate fi citită sau rescrisă; prin urmare, un astfel de spațiu de memorie devine inutilizabil, iar datele stocate sunt afectate parțial sau total.

Există mai multe cauze care determină apariția de erori de tip bad sectors, iar acestea duc inevitabil la pierderea de date, însă, în funcție de natura cauzei (fizică/hard, respectiv logică/soft), sunt și situații în care recuperarea datelor se poate face în totalitate, iar sectoarele defecte pot fi reparate.

Ai vărsat apă sau alt lichid pe laptop? Află cum să acționezi

Odată ce tastatura laptopului sau alte părți ale acestuia, precum ecranul sau părțile laterale, intră în contact cu un lichid, de obicei acest lucru va fi unul cu impact negativ. Există însă și cazuri favorabile, în care vărsarea lichidului pe laptop nu va afecta deloc funcționarea acestuia.

Acționarea rapidă din partea utilizatorului este în acest caz crucială, contribuind într-o măsură semnificativă dacă nu la eliminarea eventualelor defecțiuni hardware, atunci cu siguranță la minimalizarea potențialelor defecțiuni mai grave (sau iremediabile) și la pierderea de date.
Ai vărsat apă sau alt lichid pe laptop? Află cum să acționezi
Ce poți face atunci când verși apă, suc, cafea sau alt lichid pe laptop? În acest articol își vor fi prezentați pașii pe care trebuie să-i faci pentru a-ți salva laptopul sau, în orice caz, pentru a reduce din gravitatea situației.

Comparație sisteme de fișiere: NTFS, exFat, ext4, APFS, Fat32

Sistemul de fișiere folosit pentru stocarea datelor pe un stick USB, hard disc (HDD) sau solid-state disc (SSD) va determina caracteristicile datelor care pot fi salvate, dar și gradul de portabilitate al datelor pe sisteme de operare diferite.

În acest articol vei afla care sunt diferențele dintre cele mai importante sisteme de fișiere și ce sistem de fișiere să folosești în funcție de necesitățile de stocare și acces.

Sisteme de fisiere: NTFS, exFat, ext4, APFS, Fat32

Clasificarea virușilor informatici dupa propagare și detecție

Programele de antivirus au evoluat de-a lungul timpului pentru a detecta variatele amenințări la adresa securității și integrității datelor și sistemelor, însă același proces s-a înregistrat și la virușii informatici – care au ghidat modul în care programele de antivirus a trebuit să se adapteze la cerințele de securitate ale utilizatorilor.

Software-ul de tip antivirus și antimalware modern este capabil să detecteze cu exactitate fișierele care prezintă amenințări, conform caracteristicilor binare ale acestora, ceea ce în termeni de specialitate poartă numele de semnătură digitală. Singurul impediment al detectării de amenințări este varietatea formelor pe care un virus le poate lua și, mai ales, complexitatea schimbării acestora.

În acest articol am să vorbesc despre gradul de complexitate în ceea ce privește capacitatea de automascare a virușilor, adică, despre virușii oligomorfi, polimorfi și metamorfi. Totodată am să analizez din aceste puncte de vedere de ce virușii devin tot mai greu de detectat și la ce ne putem aștepta pe viitor.